Romanii au luat aminte la pasiunea grecilor pentru parfumuri, ajungând nu doar să le folosească, ci să abuzeze de utilizarea aromelor. În Roma, grija pentru înfățișare era foarte importantă deoarece reflecta statutul social. Să cunoaștem istoria parfumului în Roma Antică.
Parfumurile în Roma
Romanii își parfumaseră pielea, hainele și bunurile, parfumau încăperile și chiar locurile publice. Au adus de departe arome exotice, necunoscute până atunci, precum glicina, vanilia, garoafa sau liliacul. Influența orientală a adus arome precum pinul, ghimbirul, mimoza sau cedrul.
Erau adevărați entuziaști ai parfumului, iar acolo, în Roma, s-a înființat prima breaslă a parfumierilor: ungüentarii, meșteșugari respectați care își transmiteau rețetele secrete urmașilor, protejându-și creațiile, numele și afacerea. Existau parfumuri mai luxoase, accesibile doar câtorva, și altele mai populare.
- Soliți, sub formă de pulbere sau pastile: o aromă formată dintr-un singur ingredient de fiecare dată, precum migdala sau gutuia.
- Unguent lichid: realizat din flori, condimente și rășini zdrobite într-un suport uleios, de obicei ulei de măsline.
- Parfum pudră: făcut din petale de flori măcinate cărora li se adăugau anumite condimente.
Viața de zi cu zi a romanilor era învăluită în arome plăcute. Baia era o obicei public și zilnic, un loc de întâlnire socială, unde, desigur, se puteau parfuma după bunul plac. Femeile erau principalele utilizatoare, dar și bărbații se lăsau purtați de plăcerea parfumului. Aromele preferate proveneau din flori: narcisa, iasomia, crinul și violeta, deși foloseau și uleiuri extrase din substanțe precum santalul.
Venirea creștinismului a adus un declin pentru parfum, deoarece era considerat un semn al luxului și foarte legat de seducție. Nimic de-a face cu mesajele de modestie și smerenie pe care această credință le promova. Folosirea parfumului a dispărut aproape complet.
Ce parfumuri din catalogul nostru le-ar fi plăcut romanilor antici?
