Vitamina C (acidul ascorbic) este probabil cel mai cunoscut supliment din lume — și totodată unul dintre cele mai înțelese greșit. Reputația sa a fost construită aproape exclusiv pe baza răcelilor, dar rolul său în organism este mult mai amplu.
La ce ajută vitamina C
Vitamina C este un antioxidant solubil în apă și un cofactor esențial în numeroase procese:
- Sinteza colagenului: indispensabilă pentru formarea colagenului — proteina structurală a pielii, oaselor, tendoanelor și vaselor de sânge
- Sistemul imunitar: stimulează producția și funcția leucocitelor. Reduce durata (nu incidența) răcelii comune la persoanele aflate sub stres fizic
- Sinteza neurotransmițătorilor: cofactor în producerea dopaminei și noradrenalinei
- Absorbția fierului: vitamina C luată împreună cu surse de fier non-hem (vegetal) îi multiplică absorbția
- Reducerea stresului oxidativ: neutralizează radicalii liberi din fluidele corporale
Vitamina C și stresul
Glandele suprarenale au una dintre cele mai ridicate concentrații de vitamina C din organism. În situații de stres, aceste glande eliberează cortizol și consumă vitamina C cu viteză mare. Studiile pe populații aflate sub stres ridicat arată că suplimentarea reduce markerii stresului oxidativ și îmbunătățește recuperarea.
Vitamina C și colagenul
Fără vitamina C nu există sinteză funcțională de colagen. Aceasta are implicații directe asupra sănătății pielii (elasticitate, cicatrizare), articulațiilor și rezistenței vaselor de sânge. Scorbutul — boala cauzată de deficitul sever de vitamina C — este în esență o boală a colagenului.
Forme de vitamina C: diferențe
Acidul ascorbic standard este cea mai ieftină și mai eficientă formă pentru majoritatea utilizărilor. Ascorbatul de calciu și ascorbatul de sodiu sunt forme tampon care nu irită stomacul. Vitamina C lipozomală are o absorbție mai bună la doze mari. Pentru doze obișnuite (200–500 mg), diferența este minimă.
Cum se ia vitamina C
Aportul de referință este de 80 mg/zi. Pentru efecte antioxidante și sprijinirea sistemului imunitar, 200–500 mg/zi este un interval bine susținut. De la 1000 mg în sus, absorbția intestinală se saturează și excesul este eliminat prin urină.
